Slabesti sau te „transformi”?

 

-Ah, ce mai faci? Bine, tin cura. Tu ce mai faci?

-Pai si eu ma gandeam ca ar fi cazul sa incep iar. Ca m-am cam rotunjit in ultima vreme de cand nu am mai avut grija ce mananc.

Ia oricare doua femei de pe strada si vor avea un subiect de conversatie

– „Parca toata viata am fost la cura, nu?”

In curand, o sa iei oricare doi barbati de pe strada si, in loc sa vorbeasca despre fotbal, o sa vorbeasca despre cure, de aia paleo, aia in care mananci ca un om din pestera etc.

Sa slabesti cere niste efort, dar cu totii am facut-o, de multe ori. Si de multe ori ne-am ingrasat la loc.

Asa se face ca slabitul, in loc sa fie un efort de moment, devine un efort pe termen lung, intrerupt de momente in care ne eliberam frustrarile si punem la loc kilogramele.

Ironic, in acelasi timp refuzam strategiile pe termen lung, adica cele de „transformare” a corpului, nu doar de slabire, socotind ca dietele merg mult mai repede.

Oare de cati ani de cure am avea nevoie ca sa ne convingem ca nu adoptam strategia corecta?

Multi se sperie de aceasta varianta din cauza anumitor „promotori” de pe Facebook sau Instagram, oameni care arata de parca ar participa la concursuri de fitness si care anunta triumfator de fiecare data cand au ocazia ca nu au mai pus gura pe zahar de 7 ani, de cand si-au inceput „transformarea”.

Nu zahar, nu paine, paste sau cartofi, nu prea multe fructe, iar dulciuri, doar raw-vegane, la ocazii. Normal ca dai bir cu fugitii in fata unei asemenea liste de interdictii.

Multumim tuturor celor care ne descurajeaza prin laudarosenia lor, in loc sa spuna mai degraba cat de greu le-a fost si lor sa ajunga acolo.

Asta e ca atunci cand vezi pe Instagram o fotografie cu cineva care face un anumit antrenament fizic si iti promite ca si tu o sa arati divin in X saptamani, fara sa precizeze cati ani de alte antrenamente are in spate.

Singura poza la care ar trebui sa te uiti cand iei decizia sa iti transformi corpul, obiceiurile si in definitiv viata este una cu tine din prima zi, pe care sa o pui pe oglinda de la baie si pe usa frigiderului, ca, atunci cand te lasa curelele si nu mai esti motivat, sa iti aduci aminte de unde ai plecat, cat de departe ai ajuns si cat de mult ai pierde daca ai renunta.

Relatia ta cu informatiile

Pe langa poza cu pricina, care nu o sa te transforme doar ca te uiti la ea, intrebarea e:

Ce mananci?

Ce ar trebui sa alegi din zecile si poate sutele de planuri de dieta care sunt promovate astazi?

De cine sa asculti?

De studii, de nutritionisti sau de antrenori de fitness, care ar trebui sa stie pe pielea lor ce functioneaza si ce nu?

Pai, in primul rand, ar trebui sa faci un research pe cont propriu cat mai serios pentru ca, atunci cand vei intreba un nutritionist sau un antrenor, sa poti sa iti dai seama cand te sfatuieste corect si cand nu, pentru ca fiecare are o reteta proprie, evident mult mai buna decat a altora, cu care iti promite marea cu sarea.

Daca nu primesti marea cu sarea pana la final, de obicei e vina ta si nu vei primi alte explicatii.

Dupa ce faci research-ul si treci pe la cativa nutritionisti si antrenori, s-ar putea sa ajungi la urmatoarea concluzie: nimeni nu stie precis despre ce vorbeste.

Chiar daca suntem in 2017, organismul uman este inca un mister pentru noi, iar tot ceea ce se intampla in stomac, de la alimentatie la microbiom si la posibile legaturi cu obezitatea si cu alte probleme de sanatate, ramane un mare semn de intrebare.

Politicile publice realizate pe baza unor studii de nutritie de acum 40 de ani facute doar pe oameni din SUA si din Europa se dovedeste ca au facut mai mult rau decat bine.

Periodic se iau niste studii pe baza carora se anunta noul inamic public, fie ca e grasimea, carbohidratii, zaharul sau altele, lucru care ne impinge de la o extrema la alta.

Cu ce inlocuim grasimea din meniul zilnic? Cu carbohidrati.

Cu ce inlocuim zaharul? Cu grasime sau carbohidrati.

In definitiv, mie imi pare ca marea diferenta intre problemele pe care societatea le are acum cu prevalenta unor boli si cu dificultatea de a slabi, fata de generatiile anterioare, este pur si simplu cantitatea mult mai mare de mancare pe care o consumam.

Am fost la un nutritionist care mi-a facut o dieta pe baza de „supe” de tipul: castravete cu kiwi, rosii cu ceapa si ardei, date crude prin blender, si apoi am fost la alt nutritionist care impartea un anumit numar de calorii intre anumite alimente, astfel incat sa stiu cate grame de branza cu cate grame de paine pot sa mananc la micul dejun in 300 de kcal.

Pe moment ambele strategii m-au ajutat sa slabesc, iar singurul lucru pe care il aveau in comun era deficitul caloric.

Ia orice plan dietetic de pe internet, fie keto, paleo, atkins, dukan etc., daca nu esti in deficit caloric, nu o sa functioneze.

Daca esti in deficit caloric si esti sanatos, orice plan dietetic ar trebui sa functioneze. Insa nu orice plan se potriveste pe personalitatea ta, gusturile tale, programul tau si nu orice plan este sanatos sa fie tinut pe termen lung.

Daca ai un program care nu iti permite sa ai mese dese sau pur si simplu nu iti trebuie atatea mese, alege postul intermitent, dar stai in deficit caloric.

Alege ce crezi ca poti sa tii pe termen lung sau nu alege nimic, mananca moderat din toate grupele de alimente, dar respecta deficitul caloric (sunt multe aplicatii pe telefon care te pot ajuta sa faci asta usor). Sa iti asculti organismul a devenit o expresie cliseica pentru ca toata lumea stie ca functioneaza cel mai bine, dar nimeni nu il asculta.

Stabileste un deficit caloric pe care sa il poti sustine, sa nu te infometezi, sa nu ai dureri de cap si letargie si pe care sa il poti creste putin si lent, astfel incat efortul tau sa se cimenteze la fiecare pas.

Ah, si un ultim amanunt: da-te jos de pe cantar. Daca nu ai dusmani, nu iti face din obiectele de prin casa.

Te intereseaza cate kilograme ai sau cum stau hainele pe tine si cum arati in oglinda?

Cantarul te pacaleste, pentru ca nu iti spune din ce e compusa greutatea ta – nici macar unul foarte scump cu bioimpedanta nu iti poate oferi garantia acuratetei.

Poate intr-o zi retii mai multa apa, poate in timp cresti in masa musculara… nu te cantari mai mult de o data pe saptamana, mereu in aceleasi conditii. Un prieten mai de nadejde este metrul de croitorie (ia cateva cand te mai duci la Ikea), doar ca trebuie sa fii constient ca, masurand asa, progresul o sa apara mai lent.

Si nu te masura intr-un singur loc, acolo unde vrei sa vezi schimbarea cea mai mare, pentru ca de acolo probabil ca se va duce grasimea ultima.

Toate persoanele slabesc intr-un anume fel, de sus in jos sau invers, depinzand si de conformatia lor, deci trebuie sa iei masuratori de peste tot ca sa vezi cum progresezi.

Ideea finala e sa fii constient de toate micile si marile lucruri care iti pot faulta motivatia de-a lungul drumului, ca sa nu fii prins niciodata cu garda jos.

Relatia ta cu tine

„Mama, da’ mai bine aratai inainte! Mie imi placea mai mult.”

Iata aici unul dintre cei mai puternici factori demotivatori: prietenii, familia sau sotul/sotia, gurile rele din social media care iti spun ca, din punctul lor de vedere, totul a fost degeaba.

O incurajare mai mare nici ca se putea! Pe unii s-ar putea sa nu ii deranjeze asta, dar presupun ca pentru cei mai multi ar avea un oarecare impact negativ.

Desigur, asta depinde si de motivatia ta.

De ce vrei sa iti transformi corpul?

O faci pentru ca ai cazut in plasa societatii, care iti dicteaza ce e frumusetea?

O faci pentru ca sotul/sotia nu mai este atras/atrasa de tine?

O faci pentru ca ai o stare de sanatate proasta si vrei sa traiesti mai sanatos?

O faci pentru ca esti singur si speri ca, daca arati cumva, o sa iti gasesti jumatatea?

O faci ca sa le dai un exemplu copiilor?

O faci pentru ca pur si simplu nu te obisnuiesti cu ce vezi in oglinda?

Daca nu te-ai intrebat niciodata serios de ce vrei sa faci asta, poti sa o faci acum sau poti sa o faci cand o sa dai de un platou si motivatia ta o sa dispara.

Atunci o sa trebuiasca sa cauti resurse interne ca sa mergi mai departe.

Va trebui sa te intrebi de ce ai vrut sa faci asta si de ce ai vrea sa te opresti acum. Va trebui sa te uiti la poza aia de acum X luni si sa te intrebi serios ce anume te face sa vrei sa arunci totul pe geam si daca merita acel lucru, iar, daca nu merita, atunci cum poti sa il scoti din cursa obstacolelor.

Intotdeauna planurile au o sansa mai mare de reusita daca sunt trecute pe foaie. La fel, toate aceste obstacole pe care le vei intalni in calea ta au o mai mare sansa sa fie indepartate daca le scoti din capul tau, le scrii pe o foaie si ai ocazia sa le si vizualizezi.

Probabil ca majoritatea vor fi de ordin emotional, ceea ce e bine, pentru ca pot fi indepartate usor cu solutii rationale.

Daca te simti prea obosit si crezi ca nu mai rezisti inca un antrenament, nu lua decizii pripite, gandeste-te unde gresesti.

Poate te antrenezi prea des, poate deficitul caloric e prea mic, poate mananci, dar nu te hranesti (tipic pentru o dieta de 1.300 de kcal, formata din chipsuri si bomboane), poate trebuie sa iti faci un set de analize si sa vezi ce vitamine si minerale iti lipsesc.

Daca simti ca nu mai poti inghiti nicio frunza de salata, ia repede un pix si o foaie de hartie inainte sa ajungi la frigider.

Gandeste-te cat ti-ai restrictionat dieta si cum a functionat pentru tine. Pentru unii oameni e mai usor de realizat o abordare de tipul: 

„De azi nu mai mananc dulciuri”, pe cand altii trebuie sa scada treptat cantitatea si tot sa isi permita o atentie din cand in cand.

Fa pasi mici si alege ce functioneaza pentru tine.

Cei care spun ca nu merita sa pornesti pe un astfel de drum in primul rand nu realizeaza diferenta enorma pe care sportul si dieta o pot avea asupra intregii vieti a unui om.

Te vei simti mai puternic, vei fi mai puternic, mai sanatos, te vei odihni mai bine, vei fi mai putin stresat, te vei concentra mai bine si, in final, te vei bucura altfel de viata.

In al doilea rand, cei care ar nega in dreptul altora o astfel de transformare o fac pentru ca nu au incredere ca se poate, nici in dreptul lor, nici in dreptul altora, asa ca nici macar nu vor sa incerce (dar ar tine o cura de o luna, care s-ar lungi, pana la urma, vesnic).

Cea mai mare problema aici sunt tentatiile si incapacitatea vadita de a le face fata. Iar asta nu e ceva de trecut cu vederea.

Prea mult timp ne-am antrenat, in toate aspectele vietii, sa cadem prada tentatiei. Poate ne-am jucat putin, poate ne-am facut ca ne impotrivim pentru mai mult de doua minute, dar mereu am stiut cum o sa se termine.

Pentru majoritatea oamenilor e un nonsubiect, pentru ca nu exista nicio cale prin care sa poti face fata tentatiei pe termen lung.

Asa ca nu incearca, nu isi bat capul, ba mai adauga inca o portie, daca tot au stricat treaba sa fie stricata ca lumea.

Dar si aceasta abilitate este ca un muschi care se antreneaza prin exercitiu. Cu totii incepem prin a esua, si numai perseverenta ne poate duce mai departe. Dar si aceste esecuri trebuie analizate logic.

Am mancat ce nu trebuia pentru ca in general mananc prea putin si mi-e prea foame?

Cum pot sa ma ajut singur sa nu mai fac asta?

Cu ce varianta mai sanatoasa as putea sa inlocuiesc ceva ce ma atrage mereu?

Credem ca, daca ne tot repetam ca ceva nu se poate, sau ca nimeni nu ar putea, scuzam cumva propria neputinta si putem sa facem mai departe cum ne place, fara sa ne simtim cu adevarat responsabili.

Insa sentimentul pe care ti-l da chiar si o mica victorie asupra acestei mentalitati si asupra propriei neputinte nu are corespondent si te face sa indraznesti sa crezi ca si in alte aspecte ale vietii ai putea repeta victoria si chiar vei vedea ca poti.

Da, nu este un sentiment care te tine o viata intreaga. Dar, daca te tine pentru azi, e destul. Maine e alta zi.

Ce mai ratam sa intelegem cand ne gandim la eforturile pe care le presupune aceasta „transformare” este ca acesta este singurul mod prin care putem avea control asupra organismului nostru.

Noi oricum ne transformam zilnic, de cand ne nastem si pana murim corpurile noastre sunt intr-o perpetua transformare, ca vrem, ca nu vrem.

Imbatranim, se lasa pielea, scade capacitatea pulmonara, muschii se atrofiaza, coloana se curbeaza, scadem in inaltime, metabolismul incetineste si crestem pe latime, devenim tot mai obositi si irascibili, tot ce facem cere un efort care ne prost dispune.

Devenim o varianta a noastra la care e greu sa ne gandim si sa o acceptam.

Daca nu credeti ca deciziile pe care le luam in viata si obiceiurile bune pe care ni le formam pot avea un impact absolut fenomenal asupra acestui proces de degradare prin care trecem cu totii, atunci va las cu povestea lui Ernestine Shepherd, care s-a apucat de sport la varsta de 56 de ani.

Sursa: https://semneletimpului.ro/sanatate/stil-de-viata/slabesti-sau-te-transformi.html

Va multumesc,

Psiholog Nutritionist Alina Blagoi

Retineti:

A comenta pe acest site (ca si pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept.

De aceea, va rugam:

  • Referiti-va, pe cat posibil, doar la subiectul postarii.
  • Folositi un limbaj decent.
  • Daca intrati in polemici cu alti comentatori, folositi argumente, nu injurii.
  • Comentariile care nu respecta aceste cerinte nu vor putea fi publicate.
  • Va multumim si va asteptam cu interes opiniile si sugestiile.

 

 

About the Author

Leave Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: