Mancare pe gustul lui Dumnezeu

Am intalnit multi oameni care „tin post”. Nu mi-a fost greu sa-i identific: cu totii declara, cu o mandrie abia ascunsa, ca-n cutare zi nu baga-n gura cutare lucru.

Si toti fac asta pentru a-i cadea cu tronc lui Dumnezeu.

Din aceasta perspectiva, Dumnezeu este un fel de Chef ceresc, care priveste cu manie sau incantare – dupa caz -in strachina omului.

„Ia uite-l si pe Vasile cum mananca doar fasole dreasa cu ulei vegetal. Bun crestin, trece-l de-a dreapta mea, Fiule.

Pe Gheorghe zvarle-l in Iad, ca l-am prins ieri delectandu-se cu poalele-n brau”.

In ecuatia asta, romanii isi iau libertatea de a-i ingradi optiunile lui Dumnezeu. Postul se face pentru a-l obliga pe Dumnezeu sa-ti recunoasca meritele.

El e tratat ca un gestionar de fapte, ca unul care bifeaza hrana consumata de credinciosii lui si, in virtutea acestei statistici, este obligat sa-i protejeze pe postitori.

Cata vreme cutare n-a mancat branza in ziua in care lactatele erau trecute la index, Dumnezeu e fortat sa ia nota de aceasta isprava si s-o recompenseze in consecinta.

N-am intalnit un om, un singur om, care sa spuna ca vede postul ca pe un vehicul care sa-l impinga spre Dumnezeu, ca pe un regim menit sa-i ascuta spiritul, pentru a despica mai usor cerurile care il despart de fiinta suprema.

Unul singur nu mi-a spus: „fac asta pentru ca ma simt prea greu, prea pamantesc, vreau sa zbor, dar sunt tras in jos de lestul trupului burdusit cu grasime”. 

S-a inmultit, in ultima vreme, specia celor care vorbesc despre virtutile medicinale ale postului. Unii spun ca subtiaza sangele, altii ca-l rafineaza.

Sunt cativa care se aleg cu un colon mai curat si altii carora li se domoleste hipertensiunea.

Postul religios se transforma intr-un regim alimentar a carui noima e din ce in ce mai greu de dibuit.

Ce legatura are Dumnezeu cu hipertensiunea ?

Se da certificat de Rai, la zi, doar celor care ies cu analizele medicale curate ? Verifica oare Sf. Petru colesterolul rau, atunci cand deschide larg portile cerului ? 

Sunt din ce in ce mai numerosi cei care mananca orice, dar de post. Postul nu mai este o infranare, o domolire a poftelor nesatioase ale trupului, ci o selectare convenabila a ingredientelor din alimente.

Nu te mai abtii de la savarina, ci mananci savarina de post. Savurezi branza din soia, infuleci mici vegetali, te fericesti cu bautura fara alcool.

Pui aspartam in loc de zahar si, gata, Dumnezeu se uita incantat la devotatul lui credincios, care bea Coca-Cola Zero.

Cum cererea determina oferta, am vazut in ultimii ani pe galantare tot felul de produse de post, care ar ferici si cel mai pretentios gurmand.

Nu m-ar mira sa apara si tuica de post, la drept vorbind. Ajuta la ceva mascarada asta alimentara ?

As inclina sa cred ca nu, dar eu n-am terminat Teologia, sa citesc direct din cartile scrise de Dumnezeu.

Ma gandesc doar ca, daca as fi Dumnezeu si ar aparea in fata mea unul care cere pasaport de Rai pentru ca a mancat Tofu, as fi foarte amuzat, dar n-as da viza.

M-as intoarce cu spatele si, mangaindu-mi barba, as intreba: „lasa lactatele, acum spune-mi daca ai fost mai bun in post, daca ti-ai iubit semenii, daca ti-ai iertat dusmanii, daca ai ajutat saracul si l-ai mangaiat pe cel trist”. 

Apoi, intorcandu-ma inca o data, as descoperi ca am ramas singur, ca solicitantul si-a luat talpasita, si-as conchide, amar: „cum spunea si Fiul Meu, multi chemati, putini alesi. Altul la rand !”

Sursa: Internet

Va multumesc,

Psiholog Nutritionist Alina Blagoi

About the Author

Leave Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: